De ce alerg? Adi Chiru

De ce alerg?

La inceput, copil fiind, alergam in joaca dupa minge, la un fotbal cu baietii de pe strada.

Mai tarziu, mergand la scoala, mai alergam ca sa prind autobuzul cand ma trezeam tarziu incercand sa mai fur 5 minute de somn dimineata.

Cand m-am facut mai mare, am inceput sa alerg … dupa fete, dar n-am alergat prea mult, ca nici ele parca nu prea fugeau de mine. ?

Anii au trecut, mi-am intemeiat o familie si prioritatile s-au schimbat. N-am mai alergat si rau am facut. Cand au aparut si copiii in ecuatie, parca timpul s-a comprimat devenind din ce in ce mai scurt. Alergatul a capatat alt sens. Alergam repede acasa ca sa petrec cat mai mult timp cu ei. As fi vrut sa alerg si mai repede, pentru ca simt ca as fi putut sa stam mai mult impreuna, dar nu s-a putut.

Acum 3 ani am inceput sa fac sport din nou. Am renuntat la fumat, am inceput sa mananc altfel si am incercat sa adopt alt stil de viata. Mergeam de 2-3 ori pe saptamana la sala si dupa ce ma luptam cu niste fiare pe acolo, alergam pe banda 5 – 10 minute si parca-mi placea.

De 2 ani alerg constant in aer liber si asa e cel mai bine.

Am inceput pe pista de 200 de metri de la Sala Sporturilor si cand am alergat prima data 5 ture, eram aproape lesinat dar ma simteam ca si cum castigasem o medalie olimpica, desi alergasem doar 1 Km.

Acum alerg de 10 ori mai mult si nu vreau sa ma opresc aici.

Am alergat si la -5 Grade Celsius, cand imi ingheta nasul si mi se lipeau narile, dar mi-a placut.

In ultimele 3 luni, n-am mai alergat singur pentru ca am descoperit si alti oameni carora le place sa alerge si am hotarat sa alergam impreuna. Si toti alergam cu bucurie, de la cel mai tanar (de care sunt foarte mandru – pentru ca e al meu ?) pana la cel mai varstnic.

A, sa nu uit! Alerg de placere.

Adi Chiru

Membru #BucuriaAlergării

image1

Lasă un răspuns