Alergator de week-end

Acum cativa ani cautam sa practic un sport care sa nu presupuna prea multe aptitudini si sa poata fi facut la orice ora. Mi-ar fi placut sa coste si putin… Auzisem ca oamenii alearga in parc si ca exista o pista luminata chiar si pentru ore mai tarzii.

Am avut norocul sa gasesc o colega dispusa sa alerge cu mine la sfarsitul programului de lucru si am avut norocul sa fim si cam la acelasi nivel. Este foarte important, sau cel putin pentru noi a fost, sa gasesti un partener cu care sa poti alerga, care sa fie la acelasi nivel ca si tine sau care sa aiba rabdare cu tine.

Dupa o perioada de aproape 6 luni am ajuns la performanta de a alerga zece ture de cate 200 m, cu mentiunea ca o tura era alergata, iar urmatoarea o mergeam.

Doi ani am intrerupt alergatul pentru ca mi se schimbase programul. Lucram in orasul meu natal si ieseam de la munca la 18:00, ora la care gaseam deschisa orice sala de aerobic. Scapasem de naveta, ceea ce imi permitea sa particip la orele de aerobic de la 19:00 la 20:00.

Din dorinta de a creste profesional, am acceptat din nou un job in alt oras, ajung la 19:30 acasa, ora la care nu se mai tinea niciun fel de clasa la sala.

Am reinceput sa alerg.

Era la fel de greu precum imi aminteam. Cand m-am lasat convinsa sa fiu inscrisa la o competitie de alergat, m-am antrenat mai constient, m-am cronometrat, am tinut cont de ceea ce mananc.

Cursa presupunea sa termin de alergat 2km in mai putin de 30 minute.11202597_10205653925300769_8602603245296747039_n

Desi prima jumatate de drum am injurat continuu, dandu-mi seama ca nu eram deloc atlet, ca poate nu mi se potriveste sportul asta si poate ca am meritat media aceea de 5 in liceu, in a doua jumatate, am plutit.

Am gasit in mine resurse sa nu renunt.

In jurul meu erau tot soiul de oameni: unii erau atleti puternici, altii erau oameni obisnuiti, robusti, altii erau chiar in scaun cu rotile si invarteau acele roti din dorinta de a se simti vii si a ajunge la destinatie si a dovedi ca se poate…

Cei 2 km s-au transformat in 7 :).

Suntem in luna noiembrie, e frig, am acelasi job despre care vorbeam mai sus. Ajung in orasul meu natal in cele mai fericite cazuri, la 19:30… In continuare nu sunt o fire atleta. Desi initial m-am apucat de alergat pentru a slabi, acum fac acest lucru din placere… oricum la cat de rar reusesc sa alerg nu cred ca rezultatele ar putea fi vizibile pe corp.

Alerg distante mai mari de maximum 10 luni. Nu pot alerga in timpul zilei, iar seara deja este prea noapte, asa ca sunt “alergator de week-end”.Fox_Run_Trail

In timp ce majoriatetea colegilor mei isi beau cafeaua de sambata dimineata, eu si antrenorul meu, vizitam in alergare locuri “vii” din Prahova. Toamna aceasta tarzie a tinut cu noi si ne-a dat sansa sa transformam diminetile de week-end in mici excursii.

Am vazut padurea goala, nu mai are frunze. Am admirat-o pe parcursul tuturor celor 4 anotimpuri.

Vara e deasa, verde, plina, ai senzatia ca abia ai loc sa te strecori sa alergi.

Toamna ne arata o alta paleta de culori, tot felul de nuante, iar “ninsoarea de frunze” ii da un aer romantic.

Iarna copacii sunt dezgoliti, parca a disparut padurea si o poti cuprinde cu privirea de la un capat la altul, ai sansa sa vezi chiar caprioare si sa le admiri eleganta cu care zburda.

Alergatul in padure primavara creaza cel mai puternic sentiment de libertate, daca natura poate renaste in fiecare an, inseamna ca si noi suntem in stare sa facem mult mai multe lucruri decat ne inchipuim.12066034_10206894449193091_1613939526227544956_n

De ce alerg daca oricum rezultatele nu sunt vizibile pe corp?

Pentru ca ma simt libera, pentru ca, la sfarsitul fiecarui antrenament sau a fiecarei curse sunt putin mai puternica.

Inchipuiti-va toata oboseala si stresul acumulat intr-o saptamana, starea de neputinta pe care ti-o creaza un program strict de cel putin noua ore, putinul timp liber… multi oameni ar apela la psiholog ca sa scape de starea asta, sau ar apela probabil la dulciuri pentru a se elibera…

Eu insa va garantez ca, daca va doriti cu adevarat, alergatul o sa va dea energie si o sa anuleze oboseala si nu invers. Secretul pentru mine, a fost sa gasesc mai intai partenrul de alergare potrivit – o fata care alerga la fel ca si mine, care avea acelasi stil, ritm de viata ca al meu si care nu tipa la mine si nu ma complexa, iar mai apoi antrenorul potrivit – un om care poate intelege ritmul meu fara sa se streseze sau sa imi creeze mie sentiment de frustrare ca nu pot tine pasul cu el. Un antrenor trebuie sa se adapteze la ritmul fiecarui cursant, nu invers. Din pacate, sunt destul de putini traineri de acest fel…

De ce alerg? Pentru ca pot, pur si simplu. Pentru ca m-au impresionat peste masura acei oameni in scaun cu rotile care au invatat sa isi dezvolte muschii mainilor asa incat sa aiba putere sa invarta rotile asa incat sa aiba o viteza mai mare ca a mea. De ce alerg? Pentru ca pierdem atat de mult timp stand inauntru, “in casa”, in vreme ce natura e minunata si vindecatoare.

Te provoc sa incerci!

Convinge pe cineva apropiat sa incercati sau gaseste-ti un antrenor dispus sa te ajute sa descoperi bucuria alergarii.

 

Ana Alexiu 

Alergator de week-end

–––––––––––––––––––––––––––––

Daca vrei sa primesti si alte articole, te poti abona la blogul nostru, folosind formularul de mai jos.

Multumim!

Lasă un răspuns