Dupa ce am povestit cum si de ce am ajuns sa alerg, cum am terminat primul maraton si mai apoi primul ultramaraton, Andrei mi-a trimis urmatorul comentariu:
”Mosule…ia baga tu un articol pe blogul tau despre plafonarea in alergare…..pas cu pas cum ai inceput….sa invete si je, ca am si eu cateva zile de cand m-am apucat si nu vreau sa ma las.”
Am inteles ca ar fi util sa povestesc ce a functionat in cazul meu, legat de marirea distantei alergate si depasirea unor plafoane.
Repet, a functionat in cazul meu si nu stiu daca va functiona si in cazul altor persoane; apoi, eu am un program flexibil , pe care mi l-am putut face singur si asta a contat destul de mult la momentul la care am crescut distanta si a devenit o activitate zilnica.
Asadar:
- In primul rand, mi-am setat (dupa ce am realizat ca la prima alergare am reusit 400 de m), sa cresc de fiecare data distanta cu putin: 400m, apoi 500m, apoi 800m, apoi primul km. Am stat in zona asta destul de mult si apoi am adaugat si aici, putina distanta: 1.5km, 3km etc; Sursa Foto – www.kalenji.co.uk
- Nu am avut un scop clar si asta nu m-a ajutat deloc – cand am ajuns la 5-8 km, am cautat pe internet si am vazut ca exista planuri pentru: primii 10 km, primul semi-maraton (21km), primul maraton (42km) etc. Daca ar fi sa reincep sa alerg acum, mi-as stabili un scop clar, intr-un interval rezonabil de timp;
- In primul an, de cele mai multe ori am alergat singur si asta, din nou, nu m-a ajutat absolut deloc sa cresc distanta. Ca o comparatie, Irina a alergat primul ei semimaraton la nici 2 luni de cand am inceput sa alergam impreuna; deci daca aveti posibilitatea, alergati impreuna cu altcineva – o sa vedeti cat de importanta este motivarea partenerilor de alergare;
- Folosirea unei aplicatii de tipul Runtastic, RunKeeper etc., pe telefonul mobil, este o modalitate buna de a creste distanta la inceput, pentru ca poti vedea progresele facute, in comparatie cu alergarile din trecut;
- Participarea la competitii/alergari organizate a fost un alt motiv care m-a ajutat considerabil sa cresc distantele parcurse pana in acel moment. Concret, pana in Mai 2015, cea mai lunga distanta alergata fusese de 15 km si dupa Wings for Life, unde am alergat 23 de km, lucrurile au mers catre primul maraton si catre primul ultra de 100 de km, progresiv si motivat de reusitele din trecut;
- Renuntarea la fumat a reprezentat deasemenea un pas foarte important pentru a alerga distante mai mari – ca fumator am reusit sa ating maxim 15-16 km, iar la aproximativ 7 luni fara fumat, am terminat ultramaratonul;
- Schimbarea alimentatiei si constientizarea obiceiurilor nesanatoase (fast-food, prajeli, lipsa fructelor si a legumelor etc.) au ajutat sa cresc progresiv distanta si sa simt schimbari pozitive (vezi aici un exemplu de mix care m-a ajutat pe mine);
- Am facut din alergat un obicei, si am rezervat minim o ora in ficare dimineata acestei activitati – cele mai interesante sunt zilele cand ploua, e frig sau viscol si mintea spune ca nu ar trebui sa fac asta, dar prefer sa nu ascult de vocea distructiva din cap, ci de cea din piept;
- Schimbarea cercului social, prieteni noi si aprecierile pe care le primesti de la oameni care alearga sau care sunt motivati de tine sa alerge conteaza destul de mult, mai ales la inceput cand te intrebi daca oare ceea ce faci este bine sau nu pentru tine;
La final, as vrea sa va rog pe toti cei care ati citit acest articol si care alergati (sau care simtiti ca veti alerga) sa le multumiti chiar astazi celor care va sustin, v-au sustinut si va vor sustine in continuare, oamenii dragi din jurul nostru care cred in noi si ne incurajeaza mereu.
Stim ca si ei reprezinta un motiv foarte adevarat pentru care alergam, marim distante, depasim limite si bariere (de multe ori setate doar in capul nostru).
Fie ca este vorba de iubiti/iubite, frati, surori, parinti, prieteni, etc. ei conteaza foarte mult pentru noi, cei care ne bucuram de faptul ca putem alerga, si ii putem face sa fie mandri de noi.
Ii vedem pe marginea drumului atunci cand alergam, ii intalnim la finish sau inainte de cursa, ne zambesc si ne incurajeaza si asta ne da de multe ori aripi. Sunt voluntari pentru noi, ne insotesc si ne asteapta la curse, ne pregatesc echipamentul sau au grija de noi, dupa o alergare solicitanta.
In frenezia curselor, de multe ori uitam sa le multumim. Voi ati face ce fac ”sustinatorii” pentru voi?
Dragii nostri, chiar daca nu va spunem, si noi va iubim si ne bucuram ca va avem in vietile noastre.
Sa avem un An Nou cu sanatate si bucurie in tot ce facem.
La Multi Ani!
Iulian Serban
–––––––––––––––––––––––––––––
Daca vrei sa primesti si alte articole, te poti abona la blogul nostru, folosind formularul de mai jos.
Multumim!