Sunt navetista, asta inseamna ca ma trezesc zilnic la ora 6:00 si mai ajung acasa pe la ora 19:00.
Nu sunt in cea mai buna forma a mea si nici nu prea mai am energie sa alerg dupa ora 19:00 in timpul saptamanii.
Aleg totusi sa ma trezesc devreme si in fiecare sambata, ca sa alerg cu colegii si prietenii din grupul #BucuriaAlergarii.
Ce este deosebit aici fata de alte grupuri de sportivi? In primul rand, asa cum mi-a corectat postarile un antrenor adevarat, noi nu suntem sportivi, noi nu urmarim sa castigam vreun premiu sau sa facem “patratele”, noi de bucuram de alergat.
Ne impartim natural in doua grupuri de oameni care alearga distante mai mari si oameni care alearga distante mai mici. Nu rade nimeni de nimeni, nu suntem ironici. In grup sunt oameni de toate varstele si nu suntem numai oameni grasi, dar inci numai oameni slabi.
Care e scopul? Sa ne bucuram de alergare!
“Antrenorul” nostru este un baiat care a alergat 100 km, dar nu ne indeamna neaparat sa facem acest lucru, ci ne vorbeste despre ce simte el cand alearga. A inceput la fel ca noi, cu cateva ture pe pista mica, nu rade daca dupa 2 km decidem sa luam pauza. Nu rade pentru ca vine dintre noi si ne spune ca, fata de un om care sta pe canapea si mananca chips-uri, noi deja am realizat ceva. Nu, nu o sa primim medalie pentru cei 2 km, insa nu acesta e scopul.
Nu am facut sport niciodata in viata mea. De ce? Pentru ca am tot intalnit oameni, sportivi de performanta, cu “studii in sport”, care tipau la mine sau radeau de mine. Bineinteles, cand am mai crescut, am decis sa nu le dau NICIODATA bani acestor antrenori profesionisti. Nu vreau sa generalizez, am mers in trecut 3 ani la sala de fitness si am intalnit si un antrenor “cu studii” care m-a facut sa apreciez sportul si sa il respect ca om. Totusi, in Ploiesti, salile de fitness considera ca noi, corporatistii cu program 9-18, castigam suficient incat sa ne permitem un antrenor personal, asa ca nu se organizeaza sedinte de grup, dupa orele 19:00, deci ne ramane alergatul.
Exista oameni care isi aloca timp gratuit ca sa ajute pe altii sa dobandeasca placerea de a face sport. Astazi, am fost ca in fiecare sambata la Bucuria Alergarii. Doar ca astazi am gasit doi parteneri de alergat cam la acelasi nivel cu mine sau ceva mai buni care m-au facut sa imi depasesc limitele si sa ma bucur.
Astazi, o fata din grupul Bucuriei, a adus o coarda si am sarit coarda si am fost iar copil. Astazi am alergat langa prietena mea in scaun rulant care este unul dintre cei mai puternici si ambitiosi oameni pe care ii cunosc. Astazi lumea mea este mai buna pentru ca am intalnit oamenii care sa ma faca sa o vad asa! Multumesc, Bucuria alergarii!
P.S. : Nu sunt si nici nu imi doresc sa ajung maratonist, imi doream doar sa pot sa ma bucur de alergare si sa vad alta fata a sportului decat cea prezentata de profesionisti.